Şamanismul contemporan şi vindecarea
de Howard G.Charing
1.Şamanismul contemporan
2.Cosmosul şamanului
3.Conştienţa extinsă, conştienţa alternativă
4.Recuperarea Sufletului
5.Călătoria Şamanică şi Recuperarea Sufletului
6.Howard G.Charing- biografie
www.shamanism.co.ukŞamanismul şi Vindecarea
1.Şamanismul contemporan
Rădăcinile noastre antice sunt în şamanism, oriunde am trăi şi în orice fel de cultură am crescut. Aceasta este moştenirea noastră spirituală. Dacă privim înapoi în timp suficient de departe, vom găsi că toţi venim din culturi de tip şamanic. Cu mult timp înaintea unor concepte ca religia organizată, oamenii au căutat înţelegerea şi cunoaşterea marelui univers folosind o varietate de moduri şi unelte experienţiale, care sunt şi astăzi la fel de aplicabile ca dintotdeauna. Aceste practici sunt încă folosite intr-un număr surprinzător de mare de locuri din lume şi mulţi şamani din culturi indigene îi învaţă acum pe vestici.
Şamanismul este cea mai veche cale spirituală a planetei Pământ, o cale de vindecare şi menţinere a armoniei in societate si individ şi o cale de a ne păstra conexiunea cu planeta vie Pamânt şi cu toată creaţia. Poate că lumea noastră exterioară e diferită, dar peisajul nostru interior ca oameni are aceleaşi componente ca întotdeauna. Sănătatea şi integritatea noastre exterioare sunt expresii ale sănătaţii şi sfinţeniei noastre interioare.
Călătoria şamanică, dansul ecstatic, căutarea viziunii, ceremonia purificatoare a băii de aburi, acestea sunt moduri antice, dar perpetuu relevante de a contacta realitatea din afara timpului, realitate care există paralel cu şi in afara vederii acelei lumi pe care, atât de eronat, noi o numim "lumea cea adevărată". Este aici, în realitatea de fiecare zi, locul în care experimentăm reflexiile noastre înşine, ale acţiunilor noastre, ale credinţelor noastre cele mai adânci, "visele" noastre, dar, de fapt, interacţiunile cauzale ascunse au loc în lumea non-manifestă a spiritului.Această lume este ascunsă până când începem să deschidem uşile percepţiei şi începem să "vedem" cu o viziune extinsă.
Renaşterea şamanismului începută în anii 60 în lumea vestică încorporează o manieră de a reflecta şi înţelege căile culturilor antice şi indigene. Acestă mişcare către dezvoltarea personală şi conştienţă spirituală şi potenţial către un mod de a trăi mai puternic orientat spre comunitate, reprezintă un pas înainte pentru aceste culturi (culturile vestice, n.tr.) care au fost cele mai "prădătoare"către alte culturi şi către planeta însăşi în aceste secole recente. A folosi "leacul bun" al şamanismului este ca şi cum ne-am conecta intr-o comoară vastă de cunoaştere antică, practic fără vârstă, care poate fi practicată oriunde şi în orice condiţii. Este vorba de a ne ajuta pe noi oamenii să vindecăm efectele traumelor trecutului, să trăim într-o stare interioară de echilibru şi armonie în timp ce avem de-a face cu provocările şi vicisitudinile vieţii, să dezvoltăm tot ceea ce este mai bun în noi înşine, orice ne-ar ieşi în cale, şi de asemeni este vorba de calitatea modului în care ne relaţionăm unii la alţii şi la planeta Pământ. Toate acestea sunt la fel de importante acum pe cât de importante au fost şi în trecut şi pe cât de importante vor fi şi în viitor.
Lumea noastră exterioară poate să fie altfel acum, dar peisajul nostru interior ca oameni are aceleaşi componente ca întotdeauna. Sănătatea şi integritatea noastre exterioare sunt expresii ale sănătăţii şi sfinţeniei interiorului nostru. Ne aflăm aici ca să aducem spirit în materie şi materie în spirit.
2.Cosmosul şamanului
De-a lungul timpului, şamanii au ştiut că modul în care experimentăm lumea din jurul nostru prin simţurile fizice este doar o descriere a acestei realităţi nevăzute. Modul în care percem timpul este, de asemeni, iluzoriu; de fapt este ca şi cum ar exista doar un singur moment în timp, un singur şi vast şi mereu în mişcare moment, în care se poate spune că orice s-a întâmplat vreodată încă se mai întâmplă undeva.
Între această vedere a realităţii de către şamanii tradiţionali şi fizica modernă cuantică există o convergenţă. Fizicienii cuantici au adus provocări celor mai fundamentale convenţii ale înţelegerii umane. Fizicianul cuantic David Bohm descrie această vedere a materialului din care e făcută realitatea ca fiind un univers holografic. Această vedere a realitaţii implică o "unitate nedivizată ?n mişcare curgătoare", pe care el o numeşte "holomişcare", concept care descrie un flux de substrat (care are calitaţi ?ncă nedefinite) al unui univers intrinsec holistic de gânduri , materie şi energie, în care experimentăm realitatea.
De exemplu, in cartea sa "Sfarşitul Timpului ", eminentul fizician britanic Julian Barbour aduce provocari celor mai fundamentale convenţii ale înţelegerii ştiinţifice. În această carte Barbour dezbate faptul că traim într-un univers care nu are nici trecut nici viitor. O lume nouă şi stranie , în care suntem şi vii şi morţi in aceeaşi secundă . În acest etern prezent, sentimentul nostru că timpul trece nu este nimic altceva decât o gigantică iluzie cosmică. Dintotdeauna a existat un paradox în relaţia noastră cu timpul. Noi facem presupunerea că timpul are o mişcare către înainte, totuşi dintr-o altă perspectivă - cea a culturilor antice şamanice şi a fizicii cuantice moderne - timpul ar putea să nu aiba început şi nici sfârşit. Aceasta nu este vederea newtoniană asupra realităţii, dar încercarea de a înţelege realitatea timpului a ridicat dintotdeauna întrebări incomode.
Barbour ne prezintă această altă dimensiune, acest moment unic, vast şi mereu în mişcare care a fost experimentat şi exprimat de către oamenii indigeni încă din antichitate, deseori numit "lumea (lumile) spiritului" şi descris elocvent de către Black Elk, marele vizionar şi om sfânt Oglala Lakota, dupa cum urmează:
"Lumea unde nu sunt decât spiritele tuturor lucrurilor. Acesta este lumea cea adevărată care se află în spatele acesteia (pe care o vedem-n.tr.), şi tot ceea ce vedem noi aici este ca o umbră a acelei lumi."
În cartea sa "Jivaro-Oamenii cascadelor sacre", Michael Harner scrie despre lumea ascunsă a oamenilor Jivaro (pronunţat "hivaro"-n.tr.):
"Viaţa normală, trează, este explicit văzută ca "falsă" sau "o minciună" şi există credinţa fermă că adevărul despre cauzalitate este de găsit prin intrarea în lumea supranaturală, pe care oamenii Jivaro o văd ca fiind "adevărata lume" pentru că ei simt că evenimentele care au loc în ea sunt la originea multelor manifestări de suprafaţă şi mistere ale vieţii de zi cu zi."
Deasemeni, în cuvintele renumitei Maria Sabina, femeie-şaman Mazatec:
"Există o lume dincolo de a noastră, o lume care este foarte departe, aproape şi invizibilă şi acolo trăieşte Dumnezeu, acolo trăiesc cei ce au murit, spiritele şi sfinţii. În acea lume, totul deja s-a întâmplat şi totul e deja cunoscut."
3. Conştienţa extinsă, conştienţa alternativă
Poate că e o nevoie biologică şi socială a noastră aceea de a explora realităţile invizibile şi alternative. În multele sute de mii de ani de evoluţie umană, ne-am dezvoltat aceste abilităţi şi neurochimia exact şi precis pentru scopul de a avea o conştienţă largită pentru a percepe şi a înţelege dincolo de lumea fizică. Studii moderne au arătat că în creierul uman există neurotransmiţători specifici, cum ar fi serotonina şi beta-endorfinele. În funcţie de nivelele la care creierul uman le poate sintetiza, pot apare importante schimbări fiziologice şi de stare mentală. Şamanii antici erau maeştri ai înţelegerii conştienţei umane şi cunoaşterea lor includea înţelegerea exactă a modurilor de a intra prin porţile multidimensionalităţii (şi bineînţeles, de întoarcere la conştienţa funcţională de zi cu zi).
4.Recuperarea Sufletului
Recapitularea forţei vitale este corpul de tehnici care restaurează sau recapitulează forţa vitală pierdută. Recuperarea Sufletului este una din cele mai bine cunoscute şi mai eficiente practici de până acum.
Pentru a înţelege cum lucrează practicile de recapitulare trebuie să privim la natura multidimensională a realităţii şi să ne îndepărtăm de perspectiva lineară, secvenţială. Din perspectivă extinsă, "orice i s-a întâmplat oricui, oriunde, încă se mai întâmplă undeva". Dacă un eveniment traumatic s-a întâmplat cuiva cu 10-20 sau mai mulţi ani în urmă, pentru acea persoană încă se mai întâmplă şi încă mai influenţează viaţa acelei persoane.
Şamanismul nu se blochează asupra evenimentelor trecutului; de fapt există doar acest minunat, vast şi mereu în mişcare moment de acum în care nu există în mod separat trecut-prezent-viitor. Este posibil pentru un practicant să călătorească şi să iasă în afara timpului linear pentru a se duce în acel loc în care, în formă energetică, acel eveniment încă se întâmplă pentru persoana în cauză, să gasească şi să aducă înapoi persoanei acea forţă vitală care este blocată în acel eveniment energetic şi când această sarcină s-a îndeplinit, atunci poate cu adevărat începe vindecarea terapeutică a acelui eveniment şi a consecinţelor sale.
Pierderea forţei vitale este cunoscută ca pierdere de suflet şi aceasta se poate întâmpla când suferim o traumă, avem un accident, experimentăm schimburi emoţionale puternice cu cineva iubit, ne separăm de un partener, ne moare cineva iubit sau trecem printr-o lungă perioadă de circumstanţe dificile. Când trecem printr-o traumă severă, de obicei o parte a naturii noastre vitale pleacă pentru ca noi să putem să supravieţuim evenimentului care ni se întâmplă. Acesta este un mod al corpului şi a conştiinţei noastre de a supravieţui unor traume severe. Problemele apar atunci când fragmentul sau partea de suflet în cauză nu se mai întoarce. Poate că nu doreşte să se întoarcă sau poate nu are posibilitatea să se întoarcă. Mi-am amintit recent despre aceasta citind un articol care trata "politica violului": sfatul dat femeilor era că, dacă erau violate, să pretindă că "ele nu erau acolo". Aceasta este prescrierea clară a pierderii de suflet ca mecanism de supravieţuire. Singurul lucru care ar fi trebuit adăugat la aceasta era sugerarea modului în care, într-un stadiu ulterior, persoana ar putea să-şi recapituleze forţa vitală pierdută.
Există un număr de simptome ale pierderii de suflet, de exemplu când oamenii simt că ei observă viaţa din afară mai degrabă decât participând şi fiind complet implicaţi. Alte simptome comune sunt : când oamenii simt că ei sunt undeva departe ("în spaţiu"), "nu cu adevărat acolo", sau teme de viaţă cum ar fi frică persistentă, inabilitatea de a avea încredere în oameni. De asemeni am găsit că, uneori, depresia puternică e datorată pierderii de suflet. Bolile cronice pot fi datorate pierderii de suflet. Aceasta are legătură directă cu puterea personală. Din punct de vedere şamanic, puterea personală şi menţinerea sănătăţii merg mână în mână: dacă trupul este plin de putere, atunci nu este loc pentru boală sau durere, care sunt deseori privite ca fiind forţe invazive.
În practica mea am lucrat cu multe persoane care lucraseră considerabil de mult asupra traumei originale, dar erau încă blocaţi în ea; în alte cuvinte, ei au devenit disociaţi, separaţi. Una din diferenţele dintre Recuperarea Sufletului şi unele sisteme psihologice moderne vestice este că Recuperarea Sufletului se focalizează pe reîntoarcerea şi integrarea forţei vitale pierdute, mai degrabă decât să se focalizeze pe trauma originală în sine. Din punctul meu de vedere, Recuperarea Sufletului şi terapia lucrează foarte bine împreună, cea mai bună combinaţie fiind întâi recapitularea forţei vitale pierdute urmată de o abordare terapeutică de susţinere a persoanei prin procesul de lucru cu sentimentele şi energia emoţională eliberate de Recuperarea Sufletului, proces care poate fi inconfortabil şi chiar brutal pentru persoana în cauză. Această eliberare şi experimentare de sentimente şi emoţii este o parte fundamentală a întregului proces de vindecare, şi acest aspect îl accentuez cât de puternic pot. Acest proces de vindecare conduce la ceea ce eu numesc uniunea forţei vitale, atunci când persoana se poate mişca înainte cu viaţa proprie fără a mai fi ancorată în trecut, trăind o viaţă de creativitate şi productivitate.
Conceptul de pierdere a sufletului şi ceremoniile de Recuperare a Sufletului se regăsesc în multe culturi. De exemplu, în tradiţia şamanică tibetană Bon, una din cele mai importante practici ale şamanilor tibetani Sichen este Recuperarea Sufletului- Lalu (literalmente restaurarea, răscumpărarea sufletului) şi Chilu (restaurarea energiei vitale). Aceste practici sunt larg răspândite în tradiţia Bon şi, de asemeni, în toate şcolile budiste tibetane. Joseph Campbell scrie în lucrarea sa clasică "Măştile lui Dumnezeu": "...boala, conform teoriei şamanice, poate fi cauzată fie de intrarea unui element străin în trup, fie de către plecarea sufletului din trup şi prizonieratul sufletului într-una din regiunile lumii spiritelor: deasupra, dedesubtul sau dincolo de marginea lumii. Clarvederea vizionară a şamanului trebuie să-i descopere ascunzătoarea. Apoi, călărind "pe sunetul tobei sale", el (şamanul) va naviga pe aripile transei către acel tărâm spiritual unde se află sufletul respectiv şi va face repede munca de salvare a acestuia."
Deşi terminologia este diferită, conceptul de pierdere a sufletului este un fenomen bine cunoscut psihologiei. Jung descrie în memoriile sale o fantezie în care sufletul său a zburat departe de el, adică libido-ul s-a retras în inconştient şi a început să ducă o viaţă secretă acolo. Libido-ul reprezentând forţa vitală, iar inconştient-ul reprezentând "tărâmul morţilor".
5.Călătoria Şamanică şi Recuperarea Sufletului
Călătoria şamanică este unul din modurile de accesare acestei Realităţi Multidimensionale aflată în afara timpului. Această accesare poate avea loc deasemeni prin dans, meditaţie, prin vise, prin experimentarea frumuseţei, prin orice mod prin care ne putem pierde egoul şi controlul raţional logic. Totuşi, Călătoria Şamanică este o metodă care necesită voinţă şi disciplină. Şamanul sau practicantul se îmbarcă într-o călătorie şamanică pentru a descoperi şi recupera forţa vitală pierdută sau partea de suflet pierdută a unei persoane. De multe ori, se folosesc instrumente de percuţie ca tobele şi zuruitoarele, sau, în anumite tradiţii, plante psihotrope sunt folosite pentru a ajuta mişcarea în această realitate lărgită. Ca exemplu de călătorie şamanică de recuperare a sufletului iată două cazuri pe care le detaliez mai jos:
Margaret, o persoană aproape de 30 de ani, de când se ştia avea sentimentul că este sufocată. Deşi ştia că acest sentiment nu are o explicaţie logică (ea a demonstrat o manieră analitică cu detalii fine a propriei sale vieţi) şi deşi ştia că nu are nici un motiv să simtă aşa, totuşi o afecta şi o făcea înfricoşată. Am pornit CD-ul cu tobe şamanice şi am început călătoria în lumile spirituale. Am mers adânc în jos şi am ajuns într-o pădure la ceas de noapte. Aliatul meu spiritual mă aştepta şi, după ce ne-am salutat, l-am întrebat: cum aş putea s-o ajut cel mai bine pe Margaret? Spiritul aliat mi-a răspuns prin a-mi indica să-l urmez. Am alergat împreună prin peisajul de noapte, până într-o pădure în care era complet întuneric. Mă simţeam în regulă mişcându-mă prin acest ţinut deoarece aveam încredere că Aliatul meu ştia exact unde trebuie să ajungem. Am ajuns într-o poiană şi simţeam spaţiul din jurul nostru şi o briză blândă. Eram conştient de cerul nopţii de deasupra noastră, deşi nu se vedea nici o stea.
În această poieniţă am devenit gradat conştient că Margaret se afla şi ea acolo, rănită si plângând. Mi-am întrebat Aliatul ce s-a întâmplat şi am fost martorul unei scene în care Margaret a fost atacată şi violată. Violatorul a ameninţat-o cu un cuţit şi, deşi Margaret nu a văzut cuţitul, ea nu s-a luptat cu violatorul. Aceasta se pare că a fost o alegere bună pentru că imi era foarte clar că agresorul era pregătit să folosească acel cuţit.
După această scenă, Aliatul mi-a indicat să-l urmez, am luat-o de mână pe Margaret şi am intrat cu toţii într-o peşteră în care era chiar mai întuneric decât afară. Întunecimea era totală; puteam să simt foarte puternic frica de a nu fi sufocată a lui Margaret. L-am întrebat pe Aliat ce este această peşteră? El a răspuns : "Aceasta este inima ei, care este pentru ea ca o cavernă întunecată".
Aveam un sentiment foarte inconfortabil în această peşteră. Am simţit energie autodistructivă şi chiar suicidală în acest loc, avea forma, aparenţa unei caracatiţe cu trupul şi tentaculele grele şi negre. Atât eu cât şi Aliatul meu a trebuit să lucrăm pentru a schimba densitatea acestei forme, pentru a o aduce în situaţia de a putea fi eliberată.
Margaret, care asculta povestirea simultană de către mine a acestei călătorii, a spus că, după viol, a vrut să se arunce sub roţile unui tren, apoi ea a început să elibereze mult din tristeţea ei, emoţii despre care a spus mai târziu că se separase.
După aceasta o lumină blândă a apărut în peşteră şi am văzut o altă scenă, şi ne-am dat seama că şi mama ei a fost, de asemeni, violată şi că sursa fricii de a fi sufocată era faptul că a fost aruncată în pătuţ de către mama ei când aceasta era violată. Margaret şi-a dat seama că a preluat fricile mamai sale şi că acestea au fost cumva repuse în scenă în viaţa ei proprie.
Peştera a devenit mai uşoară şi cu toţii am ieşit afară, la loc deschis, iar soarele începuse să răsară şi puteam să vedem pădurea. Aerul a devenit cald. Era o zi foarte plăcută şi toţi trei am mers înapoi în pădure, către intrarea pădurii. Pe drum ne-am oprit la un lac limpede unde acea parte de suflet a lui Margaret s-a îmbaiat, curăţându-se. La intrare, am spus la revedere Aliatului şi am adus înapoi în realitatea de zi cu zi acea parte de suflet.
Am continuat cu ceremonia de reîntoarcere, iar Margaret a simţit o imensă uşurare, trupul ei a scos un mare oftat, şi ea s-a relaxat vizibil.
M-a sunat după două săptămâni şi mi-a spus că viaţa ei a început să se schimbe. Ea simţea că poate să aibă incredere, că poate să-şi urmeze sentimentele şi instinctul. A spus că, de asemeni, a mai apărut o schimbare notabilă în ea. Ea a exprimat-o cum că nu mai simte nevoia de a controla oamenii şi evenimentele în modul şi în acea măsură în care o făcea până atunci.
Am mai primit un telefon de la ea după încă două luni şi mi-a spus că viaţa se deschidea cu adevărat pentru ea, că totul e minunat!
Deseori aud de la oameni că, după un accident sau o operaţie chirurgicală majoră, ei "nu se mai simt aceiaşi ca până atunci". O povestire care ilustrează clar aceasta este următoarea : Dr Steven Cartwright, medic homeopat care a primit prestigioasa bursă Churchill pentru a conduce o expeditie în Peru pentru a studia leacurile indigene, mi-a scris ca urmare a unei sesiuni de Recuperare a Sufletului. În timpul vizitei în Peru, el a suferit un accident pe şosea şi a rămas cu serioase răni.
"Am fost implicat într-un accident pe şosea cu cinci luni înainte şi aceasta m-a lăsat cu un picior rupt foarte urât; eram într-o stare groaznică de depresie, lipsindu-mi energia şi vitalitatea. Pot sa descriu aceasta doar cu cuvintele că mă simţeam ca şi cum nu eram prezent, ci fie drogat, fie adormit, mă simţeam pe jumătate mort pentru lume, cu adevărat nu eram în stare să funcţionez eficient sau cu entuziasm.
În timpul sesiunii de Recuperare a Sufletului mi s-a explicat că o mare parte a forţei mele vitale mă părăsise în momentul accidentului şi încă se afla acolo, la faţa locului, într-o stare de şoc. Descrierea locului accidentului a fost exactă. Mi-am dat seama că este adevărat, că de fapt nu eram aici-eram la cinci mii de mile departare (cca.7 000 km-n.tr.), în Peru!
La câteva minute după Recuperarea Sufletului, când părţile pierdute ale sufletului meu au fost suflate înapoi in mine, m-am simţit viu din nou pentru prima dată în ultimele cinci luni. Efectul a fost atât de dramatic! Entuziasmul, vitalitatea, energia şi bucuria s-au ?ntors. O astfel de experienţă nu am mai avut niciodată.
Au trecut deja câteva săptămâni acum de la Recuperarea Sufletului şi pot spune că a fost cea mai extraordinară experienţă terapeutică pe care am avut-o vreodată. Simt că sunt "aici" din nou, înapoi acasă.
6.Howard G. Charing-biografie
Atât de multe s-au întâmplat de la "intrarea" mea în lumea şamanismului acum peste douăzeci de ani, în urma unui accident serios (prăbuşirea unui lift) din care au rezultat traume severe şi o experienţă la graniţa cu moartea...în ultimii nouă ani am organizat călătorii în jungla Amazoniană şi în Anzi, pentru a lucra cu şamani şi cu " doctorii sacri ai junglei" (plantele vindecătoare şi vizionare) din această regiune. Am scris numeroase articole despre vindecarea cu plante amazoniene, şi am lucrat cu unii dintre cei mai respectaţi şamani din regiune. Am fost botezat în tribul lor de către Indienii Shipibo din Amazonia şi am fost iniţiat în lineajul de maestros al Rio Napo din Amazonul Superior. Howard G. Charing este un vindecător, facilitator de workshopuri şi unul din directorii Centrului de Şamanism Contemporan Eagle's Wing.
El a scris numeroase articole despre plantele medicinale ale Amazoniei şi a lucrat cu unii dintre cei mai renumiţi şamani din această regiune. Howard, de asemenea, a produs o colecţie de cântece tradiţionale şi icaros pe un CD intitulat "Şamanii din Peru". Timp de mulţi ani el a organizat sejururi pentru explorarea vindecării cu plante şi pentru a lucra cu indienii Shipibo din Bazinul Peruvian al Amazonului precum şi sejururi în Anzi, cu şamanii San Pedro din partea de nord a Peru-ului. Howard a fost botezat de către Shipibo şi iniţiat ritual în lineaj-ul de maestros al comunităţii Rio Napa. Howard şi colegul său Peter Cloudsley, de asemeni facilitează sejururi amazoniene de vindecare la Centrul lor dedicat din Parcul Naţional Mishana. Fiind o rezervă naturală protejată, care cuprinde mai multe mii de acri de junglă peruviană, Mishana este casă a multor specii de plante şi animale care nu se mai găsesc niciunde în altă parte a pământului. La Mishana participanţii lucrează cu şamanii indigeni şi experimentează vindecarea directă de la natură prin liana vizionară a sufletelor.
Pentru detalii despre sejururi peruviene de plante medicinale precum şi informaţii despre următoarele workshop-uri cu Howard G. Charing accesaţi:
Website:
www.shamanism.co.ukEmail:
eagleswing@shamanism.co.ukIn limba romana :
www.shamanism.nierika.ro
Postări
